OBIECTIVE TURISTICE
Frumusețea acestor locuri este un dar de la natură, dar și al secolelor de existență dusă de oamenii locului. Cascade, peșteri, pajiști, monumente istorice, locuri de distracție și diverisment, legende și evenimente dăruiesc cu generozitate CUNOAȘTERE, LINIȘTE, RELAXARE și ÎNCÂNTARE.
OBIECTIVE TURISTICE în direcția Densuș – Răchitova – Peșteana – Sarmizegetusa Ulpia Traiana
Castelul Berthelot
Castelul Berthelot
Castelul donat de statul roman generalului francez Henri Mathias Berthelot, din comuna hunedoreana General Berthelot, langa Hateg.Fosta Unirea, comuna din judetul Hunedoara este prima din tara unde s-a organizat referendum pentru a se reveni la vechea denumire. Mai sunt cativa batrani care l-au apucat pe general, pe cand locuia „la castel” si stapanea fanaturile si padurile daruite in zona de statul roman. Satenii, care au participat masiv la referendumul din 2000, nu au facut-o insa din motive sentimentale: cei mai saraci inca spera la cativa ari din cele 70 de hectare ale marelui om de arme – pamant stapanit acum de Academia Romana – , sau macar la un sprijin din partea compatriotilor acestuia. Primarul crede ca viitorul zonei este legat de dinozaurii mici – dupa care sapa paleontologii pe culmile dimprejur – si de turism. „Uite-asa cobora din masina cu ladita de bomboane. Invatatorul ne-alinia, baietii de-o parte, fetele de alta, si dumnealui trecea printre randuri si ne-mpartea”. Maria Florincas, 87 de ani, pronunta numele generalului cu „t”-ul final, ca toti localnicii. „Si sotia lui, ce femeie de treaba… Trimetea de mancare oamenilor, la camp. Trimetea cu caii, cu caruta… Omul meu facea fan la ei, lucra la cai, l-au impuscat rusii in razboi…”. Batrana isi arata degetele noduroase de la mani: „Dupa aia au venit comunistii, i-au zis la comuna Unirea. Eu eu am lucrat 17 ani la CAP”. Primarul are si el „comuna Berthelot” trecuta in buletin, la locul nasterii. Spune ca localitatea s-a numit Farcadinu de Jos pana-n ’23 cand, prin decret regal, a fost rebotezata „General Berthelot”, in cinstea sefului misiunii franceze care a contribuit la reorganizarea armatei romane in primul razboi. Tot atunci, generalul a fost improprietarit cu 70 de hectare de teren in zona si cu un conac, fosta resedinta a baronului Nopcea. „Generalul nu venea aici decat toamna. Isi lua o ladita cu mere, cu struguri, in rest impartea tot la localnici”. A decedat in Franta, fara urmasi directi, lasand mostenire Academiei Romane – al carui membru de onoare a fost – proprietatile din comuna care-i purta numele. Acum trei ani, profitand de faptul ca abia iesise legea referendumului, primarul Dragota i-a mobilizat pe localnici. A facut urne volante pentru varstnici, a organizat transporturi pentru cei din satele mai indepartate. Pentru referendum, au bagat buletinul in urna 80 la suta dintre sateni – un procent semnificativ mai mare decat cel al votantilor pentru seful de stat. Un an dupa aceea, se dadea lege: comuna Unirea era din nou Berthelot. La ce foloseste asta? „In primul rand, vedeti, ne cunoaste lumea mai bine”, rade primarul. „Am convigerea ca relatiile de prietenie cu cei din Franta vor duce la imbunatatirea situatiei populatiei. Avem ceva peste 1.000 de locuitori: multi batrani, tineri care nu mai gasesc de lucru la oras, in Calan, Hunedoara sau Hateg. Au venit sa ne vada rude mai indepartate de-ale generalului, ne vom infrati cu localitatea Nervieux, unde e inmormantat Berthelot. Primarul arata spre portretul care troneaza in spatele biroului sau: „Ori de cate ori il vede aici, nepotul lui (al generalului, n.n.) izbucneste in lacrimi”. Satenii mai spera la pamanturile generalului In satul Craguis, cel mai sarac din cele 5 apartinatoare de comuna, mai sunt familii amarate care spera sa se aleaga cu ceva concret de pe urma lui Berthelot. Macar cu cativa ari din pamantul raposatului. In testament, generalul lasa tot Academiei, cu mentiunea ca banii rezultati de pe urma exploatarii acestor bunuri sa fie folositi pentru ajutorarea satenilor mai nevoiasi. „In Craguis, 90 la suta din locuitori nu sunt de-ai locului si nu au pamant. Am vrut sa le repartizez celor mai sarmani o mica parte din terenul cu pricina. Nu s-a putut”, spune primarul. Fostele proprietati ale generalului sunt la ora actuala date in arenda unui localnic. Si fosta resedinta a sefului misiunii franceze, acum in ruina, ar putea capata o utilizare mai buna. Pe vremea lui Ceausescu, „castelul” a fost locuit de inginerii de la IAS, apoi l-au luat in stapanire tiganii. Cladirea impozanta, cu coloane, arata jalnic: ar fi nevoie de vreo 4 miliarde de lei pentru reparatii. Banii s-ar putea obtine din diverse finantari, daca Academia ar da un semn de bunavointa, spun mai marii comunei. Cladirea ar putea adaposti o casa memoriala, un centru cultural si de informare legat de imprejurimi. Zona este, printre altele, un loc de mare importanta paleonotologica, explica profesorul Dan Grigorescu, cel care coordoneaza lucrarile de la santierul din vecinatate, unde se scot la lumina schelete si oua de dinozauri mici. Comuna face parte din Asociatia Geoparcurilor Dinozaurilor Tara Hategului – profesorul si cei din administratia locala au deja planuri legate de dezvoltarea turistica, stiintifica si culturala a regiunii.
Turnul din Răchitova
Turnul medieval de la Răchitova
Turnul de la Răchitova se numără printre cele mai vechi fortificaţii de acest gen, datând din secolul al XIV-lea. A fost înălţat de către familia nobiliară Mușina din Densuș.
Din turnul de la Răchitova se făcea legătura vizuală cu alte turnuri din zonă asigurând supravegherea prin semnale cu foc și fum.
Biserica din Densuș
Biserica din Densuș
Biserica „Sfântul Nicolae” din Densuș, atestată documentar la 1360 este una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din România. Sunt opinii care susțin că biserica a fost ridicată pe ruinele unei construcții antice. Biserica din Densuș este un monument istoric ce aparține cultului ortodox.
Aspectul sfântului locaș este foarte apropiat de cel al bisericilor paleocreștine.
Biserica are o înfățișare ciudată, dar prezintă elemente ale romanticului târziu realizate prin reutilizarea unor elemente de construcție care au avut destinații diferite, ori din pietre provenite de la ruinele romane ale cetății Sarmizegetusa Ulpia Traiana.
Acoperișul întregii construcții este făcut din plăci de piatră. Încăperile anexe au fost adăugate pe latura sudică în secolele XIV – XV.
Valoroasele fragmente de pictură murală, datează din 1443 și sunt opera unei echipe de maeștri în frunte cu Ștefan, unul din primii zugravi români cunoscuți. Pictura au distrus-o calvinii, mai apoi turcii, după care şi tătarii. Specialiştii au scos la lumină lucrări abordate original: Isus purtând un cojocel haţegan în timp ce-i împărtăşeşte pe credincioşi sau sfântul Apostol Toma purtându-şi pielea pe băţ.
Mai multe detalii:
https://www.discoverhunedoara.com/biserica-densus
Casa vulcanilor
Casa vulcanilor
Casa Vulcanilor este un spațiu de învățare și experimentare prin joc.
Vă invităm să descoperiți Povestea Pământului: aici poți fi explorator, geolog, paleontolog și poți învăța despre vulcanii preistorici și viața pe fosta Insulă a Hațegului de acum 70 de milioane de ani.
Facem experimente științifice, lucrăm cu o trusă cu unelte de explorator și săpăm după fosile în lada micului paleontolog, ne plimbăm prin pădure și colectăm roci.
Program de vizitare și activități educaționale:
Numai cu rezervare pe site-ul: www.casavulcanilor.ro sau la tel: 0254 777853/0743 688 108
Sursa:
https://www.hateggeoparc.ro/new/index.php/place/casa-vulcanilor/
Muzeul satului hațegan
Muzeul funcționează în satul Peșteana, comuna Densuș. Este rodul muncii de mai mulți ani a pasionatului etnograf amator și fotograf Anton Socaci. El a adunat obiecte casnice, unelte și chiar piese arheologice găsite în împrejurimi cu care a amenajat o gospodărie tradițională din Țara Hațegului.
Fiecare obiect are un rost sau o poveste pe care proprietarul o spune cu plăcere vizitatorilor. Obiectele sunt expuse în ordinea lor firească așa încât vorbesc de la sine de momentele istorice sau întâmplările din viața oamenilor din satul Peșteana de la care le-a colectat.
Ruinele cetății Sarmizegetusa Ulpia Traiana
Amfiteatrul Sarmizegetusa Ulpia Traiana
Ulpia Traiana Sarmizegetusa (nume complet: Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa) a fost capitala provinciei romane Dacia. Între anii 101-102, Ulpia Traiana a fost garnizoana romană. După cucerirea Daciei de către romani, în 106, această garnizoană devine oraș și capitala noii provincii romane.
Orașul a fost fondat din porunca împăratului Traian de către generalul guvernator Decimus Terentius Scaurianus între anii 108-110.
Numele de „Sarmizegetusa” i-a fost adăugat de împăratul Hadrian în 118, pentru a prelua simbolic importanța și numele vechii capitale a statului dac.
Granițele zonei principale a orașului au fost delimitate în cadrul unui ritual asemeni trasării granițelor Romei și s-a creat un patrulater cu dimensiunile 600 m/540 m.
Pe acest loc au fost ridicate principalele clădiri ale orașului – Forul lui Traian – vizibil și astăzi. Orașul însă, având o viață economică și culturală în contină creștere a depășit cu mult perimetrul Forului și s-a dezvoltat înafara zidurilor de incintă prin instituții de utilitate publică, locuințe și ateliere răspândite pe 60 – 80 de hectare, în plus față de cele 33 de hectare ale Forului.
Orașul găzduia aproximativ 20.0000 – 30.000 de locuitori și se număra printre orașele de dimensiune medie din Imperiul Roman.
Colonia Dacica Sarmizegetusa este considerate cea mai veche așezare urbană din Dacia Romană și cel mai mare centru cultural și religios.
Mai multe detalii http://www.sarmizegetusa.mcdr.ro/
OBIECTIVE TURISTICE în direcția Sântămăria Orlea – Sălașu de sus – Pui – Petroșani
Biserica Reformată – Calvină din Sântămăria – Orlea
Biserica din Sântămăria Orlea
Biserica Reformată – Calvină din Sântămăria – Orlea, se numără printre cele mai vechi biserici din spațiul românesc. Biserica a fost construită de către cnejii familiei Cândea între anii 1270 și 1280 în stil romanic târziu, pentru a deservi o comunitate de catolici din apropierea Hațegului, apoi, pentru câteva sute de ani a aparținut creștinilor ortodocsi, care au si pictat-o în stil bizantin, iar în anul 1555, a revenit cultului reformat până în zilele noastre.
În interior se află un ansamblu de pictură murală comportând trei straturi realizate în trei etape succesive: primul, cuprinzand două cruci de consacrație, aparținând chiar etapei construirii bisericii; al doilea este opera unui pictor peregrin originar din sud-vestul peninsulei Balcanice, datat printr-o inscriptie fragmentara la 1311, căruia îi pot fi atribuite picturile din naos.
Pe pictură este scris în limba latină ”HISTA ECCLESIA EST DEDICATA PRO HONORE BEATE GENITRICIS ANNO DOMINI MCCCVNDECIMO”, în traducere: ”Această biserică a fost închinată spre cinstea Fericitei Născătoare, anul Domului 1311”.
Este cel mai vechi ansamblu pictural păstrat din țară, datând cu 500 de ani înaintea picturilor din biserica ”Sfântul Nicolae” de la Curtea de Argeș.
Al treilea strat îl reprezintă picturile din altar, datorate, se pare, unui pictor local și cele de pe pereții de sub tribună, datorate unui pictor peregrin de formație occidentală, datând probabil din perioada anilor 1400.
Fragment de pictură din Biserica de la Sântămăria Orlea
Cetatea Mălăiești
Cetatea Mălăiești este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Mălăiești.
A fost construită de familia nobiliară Cândreș de Sălaș aproximativ în anul 1380.
Se remarcă un donjon înconjurat de o incintă inelară din piatră, la care au fost adăugate ulterior 4 turnuri poligonale.
Construcția și dezvoltarea acestei construcții cu rol de apărare s-a făcut în mai multe etape.
Etapa I – sfârșitul sec. XIV – a fost construit turnul donjon.
Etapa II – înălțarea turnului donjon și a construirea zidurilor de apărare.
Etapa III – în jur de anul 1588 au fost adăugate alte 4 turnuri poligonale.
În urma răscoalei curuților din sec. XVII, cetatea a fost distrusă.
Începând din anul 2012, cetatea a fost restaurată, iar acum este deschisă spre vizitare.
Centrul Local de informare Turistică Sălașu de Sus
Fânețele cu narcise de la Nucșoara
Fânețele cu Narcise sunt un loc căutat și apreciat de turiști tocmai pentru numărul mare de narcise sălbatice care populează locul dintre Sălașu de Sus și Nucșoara.
Localnicii spun că primele narcise au fost aduse acolo de către un olandez în jurul anului 1900.
În schimb, oamenii de știință susțin că aceste plante autohtone sunt niște relicve ale erei postglaciare, care au supraviețui alături de iriși și mărarul sălbatic.
Narcisele sălbatice sunt mai mici decât cele de cultură, dar au un miros foarte puternic și plăcut. S-au înmulțit spontan și acum ocupă o suprafață de circa 20 de hectare.
Fânețele cu narcise sunt Arie naturală protejată încadrate în categoria a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic), incluse în teritoriul Geoparcului International UNESCO Țara Hațegului. Alături de narcise, în acest areal trăiesc câteva specii de fluturi rari (fluturele grilaj, fluturele frunză și fluturele furnicilor).
În fiecare an, în preajma sărbătorii Sfinților Constantin și Elena, în Fânețele de la Nucșoara se dă ștartul Festivalului Narciselor, un eveniment care durează 2 zile și include mai multe manifestări cultural-sportive.
Vizitatorii sunt invitați să admire florile, dar să nu să le rupă!
Cascada Lolaia
Cascada este situată în Parcul Național Retezat, pe Valea Nucșoarei, la 1050 m altitudine, în drumul spre refugiul Pietrele sau spre lacurile din Retezat.
Cascada colectează apele pârâurilor Pietrele, Stânișoara, Galeșu și Valea Rea pe care le revarsă de la o înălțime de aproximativ 15 metri.
Se poate ajunge cu autoturismul până la Cârnic și apoi pe jos cca 20 min.
Peștera Șura Mare
Peștera Șura Mare
”… Situată în satul Ohaba Ponor din comuna Pui, peştera Şura Mare este cunoscută din timpuri străvechi, în interiorul ei fiind descoperite artefacte datând din perioada neolitică. Explorarea ei ştiinţifică a început însă târziu, la începutul secolului al XX-lea şi este încă în plină desfăşurare; noi şi noi galerii se descoperă în continuare de către speologi profesionişti”, se arată într-un comunicat al Muzeului Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi.” (M. Gânju)
Fundătura Ponorului
Fundătura Ponorului
Fundătura Ponorului poate este cel mai frumos loc din România, dar cu siguranță cei care trăiesc aici au cerut voie de la Dumnezeu. Nu întămplător, punctul fierbinte al acestei minunate zone se numește ”Palma lui Dumnezeu”. Adică Dumnezeu s-a îndurat un pic de noi și ne-a dăruit un colț de Rai să vedem și noi cum e.
Fundătura s-a format, așa cum îi spune și numele, în urma prăbușirii unui tavan de peșteră. Pârâul care traversează poiana, dispare sub pământ la marginea ei înghițit de întunericul peșterii Șura Mare.
Fundătura Ponorului este situată în Munții Șureanu și face parte din Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina. Aproape toți cei care descriu aceste locuri, sub imperiul emoțiilor puternice uită să descrie cum se ajunge la Fundătura Ponorului și poți crede că e o conspirație. Trebuie să o spunem, că drumul e destul de încurcat. Mai simplu, porniți din satul Ohaba Ponor (comuna Pui), ajungeți pe asfalt până pe teritoriul satului Federi și continuați pe drumul forestier. De aici mai bine puneți pe GPS coordonatele 45°33′00.8″N 23°10′28.3″E (45.5502263, 23.1745219) sau luați un ghid cu mașină de teren. Pe jos, drumul durează 2 ore.
Peștera Bolii
Peștera Bolii
Peşterea Bolii se află la îmbinarea Masivului Retezat cu Munţii Sebeşului la ieșirea din municipiul Petroșani, pe teritoriul comunei Bănița.
Cavitatea din subteran are dimensiuni impresionante, galeriile şi sălile sale fiind extrem de înalte şi largi. Peștera nu este foarte adâncă. Accesul se face urmărind pârâului Jupâneasa care o străbate de la un capăt la altul. ”Turiştii au la dispoziţie poduri şi podeţe pentru a explora galeriile.
Peştera Bolii oferă un spectacol de lumină şi culoare impresionant. Lăsată în paragină şi ţinută departe de vizitatori timp de zeci de ani, Peştera Bolii a fost resuscitată recent din punct de vedere turistic. Galeriile au fost iluminate, iar acum turiştii pot admira în voie decorul de pe pereţii grotei.
Peştera iese în evidenţă din alt punct de vedere, cel al acusticii fantastice şi al dimensiunilor grandioase. Acordurile muzicii bizantine sau concertele de muzică clasică şi colinde sună extrem de bine pe scena din subteran, iar Peştera Bolii găzduieşte periodic astfel de evenimente”. (sursa: https://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-destinatie-de-weekend-pestera-bolii-judetul-hunedoara)
OBIECTIVE TURISTICE în direcția Sâmpetru – Ohaba Sibișel – Râu de Mori – Râușor
Valea Dinozaurilor - depozitul fosilifer Sânpetru
Valea Dinozaurilor, Sâmpetru – depozitul fosilifer
Valea Dinozaurilor – depozitul fosilifer Sânpetru (comuna Sîntămăria Orlea) GPS 45°32′34.4″N 22°54′36.8″E, este arie protejată de interes national. Aici au fost descoperite schelete de dinozauri și ale altor reptile. Primele fragmente au fost găsite întâmplător în 1895 de Ilona, sora lui Franz Nopcsa, devenit mai apoi celebru prin studiile sale de paleontologie, dar și prin biografia sa încărcată de aventuri.
Casa dinozaurilor pitici
Este situată în satul Sânpetru, comuna Sântămăria Orlea, lângă Căminul Cultural. Este prima Casă a Geoparcului, amenajată în anul 2013, fiind probabil primul spațiu de vizitare și educație amenajat într-o fostă cârciumă sătească. Satul Sânpetru este locul de unde povestea dinozaurilor pitici a devenit celebră în întreaga lume.
Cu mai bine de 100 de ani în urmă, baronul Nopcsa a fost cel care a studiat și a făcut publice datele cercetărilor sale asupra fosilelor pe care le-a descoperit pe dealurile din zonă. Casa Dinozaurilor Pitici este locul în care vizitatorul află ce înseamnă și ce se întâmplă pe un șantier paleontologic și poate face cunoștință cu o reproducere după Elopteryx nopcsai, dinozaurul ce poartă numele descoperitorului dinozaurilor pitici. Casa adăpostește și un spațiu cu exponate făcute de elevii Școlii Gimnaziale din Sântămăria Orlea, o adevărată sursă de inspirație pentru micii vizitatori pasionați de dinozauri.
Casa Dinozaurilor Pitici este un spațiu de vizitare amenajat și administrat de Geoparc în colaborare cu Asociația Femeilor din Sântămăria Orlea, Primăria comunei Sântămăria Orlea și Școala Gimnazială Sîntămăria Orlea.
Rezervare prealabilă la tel: 0254 777 853 / 0722 393 342
Sursa informațiilor:
https://www.hateggeoparc.ro/
Dinosaur World Transylvania
Dinosaur World Transylvania: de la călăritul dinozaurilor, la mulsul oilor, admiratul bizonilor americani și un somn bun sub cerul liber
Pe nu mai puțin de 100 de hectare se va întinde impresionantul parc tematic. Aici, în următoarea perioadă, vizitatorii vor putea să parcurgă cel mai lung traseu de tiroliană din țară, să admire bizonii americani, cerbii lopătari, măgarii și oile, și chiar să se implice în activitățile de la fermă.
Copiii sunt așteptați să călărească cei 22 de dinozauri pitici, iar cei mai curajoși vor putea urca și pe cei trei dinozauri înalți de 3,5 metri, reproduși în mărime naturală și expuși în aer liber. O sumedenie de locuri au fost create pentru a fi explorate de cei mici și cei mari, deopotrivă.
mai multe detalii pe
https://www.gohunedoara.com
https://dinosaurworld.ro/
Castelul Nopcsa
Castelul Nopcsa a fost reședința familiei nobiliare Nopcsa din localitatea hunedoreană Săcel.
Castelul a fost construit, pe două nivele, în jurul anului 1872. Are forma în plan alungită, cu fronton zimțat la fațada vestică, turn de colț impozant, cu forma în plan dreptunghiulară, cu creneluri, și turnuleț octogonal în partea de est. Fațada principală este accentuată de un rezalit central, de forma unui bastion.
Timp de mai multe decenii, castelul a fost în proprietatea familiei Naláczy, dar conform tradiței orale, aceasta ar fi avut atât de multe datorii la familia Nopcsa din Silvașu de Sus, încât în schimbul datoriei, baronul Nopcsa László (poreclit Fatia Negra – „Față neagră”) a pus sechestru pe acest domeniu. În anul 1872, administrarea proprietății a fost preluată de către fiul mai mic al baronului, Elek. Acesta a reconstruit castelul, s-a mutat în el și a practicat o agricultură modernă pe acest domeniu, fiind primul care a adus o mașină de treierat în județul Hunedoara.
Primul fiu al lui Elek a fost aventurierul Ferenc (Franz), considerat și om de știință datorită rezultatelor semnificative obținute în domeniul paleontologiei. În toamna anului 1920 baronul Franz Nopcsa a revenit la reședința sa, însă în urma unei altercații cu țăranii localnici a trebuit să se retragă cu o fractură craniană la Sântămărie Orlea, pentru îngrijiri medicale.
Rămas cu sechele în urma acestui incident, în 1933 a suferit o depresie severă, în urma căreia și-a împușcat prietenul și secretarul Bajazid Elmaz Doda. După comiterea acestei fapte, baronul s-a sinucis, iar descendenții de sex masculin ai familiei au dispărut. În 1908, sora sa, Ilona (1883-1963) a devenit soția contelui Albert Pallavicini și s-a mutat în Italia. Moștenitorii nu au solicitat restituirea castelului.
Sursa: Wikipedia
Casa pietrelor
Este situată în satul tradițional Ohaba-Sibișel, comuna Râu de Mori, în capătul localității, la 700 de m distanță de drumul asfaltat.
Casa Pietrelor este un spațiu de vizitare și de educație care spune povestea pietrelor și a viețuitoarelor care trăiesc sau au trăit pe Pământ.
A fost realizată în anul 2017, cu ajutorul voluntarilor, din materiale ecologice – piatră, lemn, lut, apă și baloți de paie. Spațiul este destinat atelierelor și activităților de educație nonformală care să faciliteze înțelegerea noțiunilor legate de geodiversitate și biodiversitate precum și legăturile dintre acestea.
Casa Pietrelor este administrată în parteneriat cu Asociația Wild Roots. Construcția acestui punct de vizitare a beneficiat de o finanțare oferită de Fundația pentru Parteneriat și MOL România, în cadrul Programului Spații Verzi.
Program de vizitare și activități educaționale:
Numai cu rezervare la tel: 0254 777853/ 0766 271987
Sursa informațiilor: https://www.hateggeoparc.ro/
Mănăstirea Colț
Biserica Colț
Biserica Mănăstirii Colț (sat Suseni, comuna Râu de Mori), a fost ridicată de familia nobililor Cândea la începutul secolului XIV. Prin modalitea de construcție și vremea la care a fost zidită, face parte din grupul ”Bisericilor de piatră din Țara Hațegului”.
Stilul acestor biserici este unic, realizat prin confluența elementelor romano-gotice cu cele tradiționale.
Tradiția locală și cercetările arheologice au confirmat faptul că aici a funcționat un schit de călugări.
Acoperișul piramidal din piatră, întâlnit și la celelalte biserici de pe Valea Streiului, se sprijină pe un turn care a avut rol de locuință dar și de refugiu pentru călugări.
În timpul comunismului biserica Colț a fost lăsată în paragină. A fost restaurată după căderea regimului comunist. Tot în ultimii ani și-a reluat funcționarea ca mănăstire.
Cetatea Colț
Cetatea Colț
Cetatea Colț, din satul Suseni, comuna Râu de Mori, a fost zidită în secolul XIV (1359), de către cneazul Cândea, ulterior prin maghiarizare a devenit Kendeffy.
Cetatea Colț
Cetatea se ridică pe un colț de stâncă la intrarea în defileul Râușorului, oferind o frumoasă perspectivă asupra satelor din jurul Râului de Mori. Cu dimensiunile sale mici, cetatea nu putea servi decât ca loc de refugiu în cazul conflictelor dintre căpeteniile locale.
Familia Kendeffy a avut o puternică influență în Transilvania. Prin numeroasele legături de rudenie se regăsește într-o ramură a arborelui genealogic al Clodinei Rhedey, bunica reginei Mary de Tek și străbunica Alteței Sale Regale Prințesa Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii.
Prin aspectul său și prin toponimia locurilor și a oamenilor din zonă, există păreri că această cetate a fost sursa de inspirație a scriitorului Jules Verne pentru romanul Castelul din Carpați.
Pârtia de schi de la Râușor
Râușor
Accesul in Zona de agrement Rausor se face prin localitatile Brazi, Rau de Mori, Suseni si trece pe linga Cetatea Colt. Valea Rausorului pe linga care urca drumul este paralela cu Raul Mare. Drumul este asfaltat pina in statiune. Este practicabil si iarna. La zona de agrement Riusor functioneaza un teleschi modern, cu acces pe baza de card magnetic. Partia are masoara cca 1 km si este in dezvoltare.
Barajul Gura Apei și Sistemul Hidroenergetic Râu Mare Retezat
Barajul Gura Apei
Sistemul Hidroenergetic Râul Mare Retezat și Râul Mare Aval
Construcția sistemului hidroenergetic Râul Mare Retezat a început în anul 1975 odată cu primele excavații pentru construirea barajului de la Gura Apelor. Este un baraj din anrocamente cu nucleu central de argilă. Are o înălțime de 168 m. Dimensiunile sale întrec de trei ori pe cele ale piramidei lui Keops. În lacul de acumulare se strâng 225 milioane de metri cubi de apă.
Amenajarea hidroenergetică Râul Mare-Retezat are ca rol atât producerea de energie electrică, cât și regularizarea cursului Râului Mare și atenuarea undelor de viitură.
Amenajarea cuprinde două sisteme hidroenergetice: Sistemulu Hidroenergetic Râul Mare Retezat și Râul Mare Aval. Împreună se întind de la barajul și lacul de acumulare Gura Apelor până la barajul de acumulare și centrala hidroelectrică Sântămăria Orlea. Cele două sisteme cuprind o salbă de 10 hidrocentrale și 4 lacuri de acumulare.
Clopotiva, panorama Sistemului Hidro-energetic Râu Mare – Retezat Aval
De pe dealul din apropierea satului Clopotiva (GPS 45°28′22.6″N 22°49′05.3″E), se deschide o panorama minunată asupra sistemului hidroenergetic până la Hațeg.
În afara perioadelor de prohibiție, lacurile de acumulare sunt deschise pescuitului sportiv.
Lacul Bucura
Lacul Bucura
Cel mai impunator lac alpin din Carpatii romanesti este situat in caldarea ce-i poarta numele, sub Varful Peleaga si Saua Bucurei, orientat in directia nord – sud, la altitudinea de 2040 m. Suprafata lacului este de 8,90 ha, lungimea de 550 m si latimea medie de 160 m. Latimea maxima este de 225 m, iar volumul de 625000 m3. Adancimea maxima a apei este de 15,5 m, ea realizandu-se in dreptul intrarii Izvorului Pelegii in lac, mai aproape de malul opus si spre mijloc. Lacul este alimentat de 5 izvoare principale. Apa lacului deverseaza printr-un singur emisar ce o trimite spre Lacul Lia, cu un debit de aproximativ 250 l pe secunda. Populatia piscicola este autohtona, in lac nefacandu-se populari artificiale. Accesul la lac: din soseaua Hateg – Caransebes, de la km 61 (Carnesti), prin Clopotiva – Grebla – Gura Zlata – Gura Apei, 35 km drum asfaltat. De aici pe drumul forestier ce se opreste la Dracsanu pe o distanta de 14 km. Apoi, trecand pe la cascada Fetele Voilesei, urmarind valea Lapusnicului Mare, pana la Gura Bucurii, si trecand pe langa Lacul Lia se ajunge la Bucura. De la Gura Zlata, prin Cioaca Aradesului, Poarta Bucurii, lacul Bucura.
Masivul Retezat
Precipitaţiile sunt bogate, sub formă de ploi şi zăpezi. Cantitatea medie anuală este de 1400 mm pe culmile cele mai înalte, scăzând spre poale la 1000-1200 mm. Lunile cele mai ploioase sunt iunie şi iulie, în anii normali, iar septembrie şi octombrie sunt cele mai propice pentru excursii şi fotografii deoarece precipitaţiile sunt mai reduse. Iarna, cantităţile cele mai reduse de precipitaţii se înregistrează în februarie; în martie şi, mai nou, aprilie cantităţile de zăpadă căzută sunt importante, generând deseori avalanşe.
Nu doar cantităţile de precipitaţii îi interesează pe montaniarzi ci şi modul lor de manifestare. Vara avem parte cel mai ades de ploi cu caracter torenţial, însoţite de frecvente descărcări electrice. Retrageţi-vă de pe creastă înainte de declanşarea averselor, fulgerelor, trăznetelor, spre limita pădurii sau pe pantele mai ferite.
Iarna (dar şi primăvara sau toamna) putem avea parte de viscole puternice; vânturi importante, însoţite de mari cantităţi de omăt ne pot surprinde pe traseu. Vara, mai suportăm câteodată averse de grindină. În lunile de trecere dintre unele anotimpuri vom lua cunoştinţă cu lapoviţa.
Stratul de zăpadă durează 5-6 luni pe an, funcţie şi de altitudine. El atinge în general grosimi metrice. În zone adăpostite sau în forme negative de relief se acumulează până la 3-4 m, iar pe suprafeţe expuse vânturilor neaua are grosimi mici, deseori apărând la zi chiar roca lipsită de vegetaţie.
Un pericol deosebit îl reprezintă gheaţa, parcurgerea porţiunilor acoperite de ea trebuind să fie făcută cu atenţie şi echipament adecvat. Numărul de zile cu îngheţ din masiv este în jur de 240.
Un masiv fascinant. Aici a fost creat, în 1935, un Parc Naţional, incluzând o rezervaţie ştiinţifică. Parcul a fost declarat recent Rezervaţie a biosferei, intrând astfel în patrimoniul umanităţii, trebuind a fi protejat ca atare.
Masivul se înalţă între două depresiuni importante, Petroşani şi Haţeg, şi între două râuri importante, Râul Mare şi Jiul de Vest. Îi stau roată Munţii Ţarcu, Godeanu şi Vâlcan.
Partea cea mai importantă a masivului este alcătuită în principal din roci cristaline şi se numeşte Retezatul Mare; partea sudică, cu relief dezvoltat şi în mase mai importante de calcare, se numeşte Retezatul Mic.
Cel mai înalt vârf, Peleaga, are 2509 m. Spre Depresiunea Haţeg există un abrupt imens, cu faţete triunghiulare, specifice eroziunii în condiţii tectonice favorizante.
Există două culmi principale, orientate aproximativ sud-vest nord-est, unite în partea lor centrală. Culmea nordică porneşte din zona Lacului Gura Apelor şi este punctată de Vârfurile Zlata (2142 m), Şesele (2278), Judele (2334), Bucura (2433), Peleaga (2509), Păpuşa (2508), Mare (2463), Lănciţa (2066), Brădet (1861). Culmea sudică, Iorgovanu (2014) – Piule (2080) – Drăcşanu (2081) are dimensiuni mai mici şi este punctată şi de Vârfurile Custura (2457), Gruniu (2294), Lazăru (2282), Tulişa (1792). Cel mai reprezentativ vârf din zonă a dat nume masivului: Retezat (2482 m). Din cele două culmi principale se desprind spre nord culmi prelungi, paralele, cu lungimi apreciabile şi culmi mai scurte spre sud.
Cea mai mare parte a masivului este alcătuită din formaţiuni cristaline aparţinând Autohtonului Danubian. Două masive intrusive (granodioritele de Retezat şi Buta) străpung şisturile cristaline slab metamorfozate, dispuse într-un sinclinal străbătut în lungul său de Văile Lăpuşnicul Mare şi Râul Bărbat. Sedimentarul Autohtonului Danubian este reprezentat prin gresii şi mai ales calcare masive ce alcătuiesc în special relieful din aria Piule – Iorgovanu. Pânza Getică, altădată deosebit de extinsă, se mai menţine doar pe latura nordică a Retezatului. La est de Văile Râul Bărbat şi Pilugu, Munţii Tulişa prezintă şi ei alcătuire predominant sedimentară.
Faţă de munţii din jur, în Retezat suprafeţele de nivelare sunt mai puţin evidente. Unele suprafeţe şi platouri uşor vălurite, aflate la 2000-2100 m, în Munţii Zlata, Zănoaga, Slăvei şi Lănciţa aparţin ciclului de modelare Borăscu. Resturi ale suprafeţei de nivelare Râul Şes pot fi observate pe latura nordică a masivului şi în interiorul marilor bazine hidrografice aparţinând Râului Bărbat, Râului Mare, Lăpuşnicului Mare.
Cel mai variat şi spectaculos relief a fost creat de modelarea glaciară şi periglaciară: imense circuri – simple sau complexe, văi ce trădează prezenţa unor gheţari cu lungimi apreciabile, lacuri adăpostite în căuşul stâncilor, imense mase de grohotiş, stânci ascuţite sau cu aspect ruiniform. Cel mai întins lac glaciar din România se află aici – Bucura (10 ha), de asemenea cel mai adânc – Zănoaga (29 m). Dintre splendidele cascade amintim Lolaia, Ciumfu, Rovine.
Pădurea îmbracă pante acoperite cu imense grohotişuri fosile, iar covorul jnepenilor protejează părţile superioare ale culmilor. Printre plante pot fi întâlnite multe specii ocrotite: macul galben de munte, arginţica, sângele voinicului, ghinţura, crinul galben. Crestele cele mai înalte şi custurile sunt cel mai ades lipsite de vegetaţie. Dintre animale, capra neagră, cocoşul de munte şi ursul pot fi adesea întâlnite; marmota este şi ea prezentă.
Potecile turistice din Parcul Naţional (marcate) pot fi utilizate respectându-se regulile impuse într-o arie protejată. Potecile din Rezervaţia ştiinţifică nu sunt permise turiştilor; frumuseţile din interiorul acesteia ni se dezvăluie din înaltul crestelor şi vom reuşi astfel să protejăm elemente importante pentru biodiversitatea planetei Pământ.
CĂI DE ACCES
Calea ferată Târgu Jiu – Petroşani – Simeria; vom putea utiliza astfel staţiile Pui, Râuşor, Băeşti, Ohaba de sub Piatră şi Subcetate. Dinspre Depresiunea Petroşani, acces pe linia ferată Petroşani – Lupeni.
Şoseaua Târgu Jiu, Petroşani, Haţeg, Simeria, Deva; la Livezeni se desprinde ramificaţia spre Valea Jiului de Vest, prin Vulcan, Lupeni, Uricani; din Haţeg se desprinde şosea spre Caransebeş, facilitând accesul în partea nordică a masivului.
Drumuri secundare importante, asfaltate sau pietruite, ce ajung în preajma sau în interiorul muntelui:
– Ohaba de sub Piatră – Nucşoara – Cârnic (asfaltat până la Nucşoara), 19 km. Facilitează accesul la cabanele Cascada (Cârnic), Pietrele şi Genţiana.
– Sântămăria Orlea – Râu de Mori (asfaltat), continuat neasfaltat pe Valea Râuşor până în zona staţiunii turistice Râuşor, 24 km.
– Cârneşti (11 km de Haţeg spre Caransebeş) – Clopotiva – cabana Gura Zlata – barajul Gura Apelor (asfaltat), continuat cu drumul forestier până la Rotunda, 42 km.
– Pui – Hobiţa (5 km), continuat cu drumul forestier până la cabana Baleia (16 km).
– Uricani – Câmpu lui Neag (asfaltat), continuat cu drumul forestier spre cabanele Cheile Butei şi Buta. Importante sunt şi drumurile forestiere de pe Văile Râul Bărbat, Nucşoara, Râul Alb, Sălaş, Valea de Brazi, Bilug, Ursoaia.
LOCALITĂŢI DE ACCES
Haţeg, oraş situat la 350 m altitudine, în depresiunea prinsă între Munţii Şureanu, Retezat şi Poiana Ruscă.
Clopotiva, comună la circa 500 m altitudine. De aici se poate pătrunde pe Valea Râului Mare, până la cabana Gura Zlata, colonia Tomeasa şi barajul de la Gura Apelor, apoi mai departe, pe la fosta cabană Rotunda, până la Lunca Berhina şi Poiana Pelegii.
Râu de Mori, comună la 500 m altitudine, de unde se poate merge în susul Văii Râuşor până la staţiunea Râuşor (trecând prin Suseni şi pe la cetatea şi biserica din Colţ), 12 km.
Brazi, localitate de la poalele muntelui; drum de pătrundere în lungul Râului Mare (spre cabana Gura Zlata) şi racord după 3 km spre Râuşor, în comuna Râu de Mori.
Sântămăria Orlea, comună atestată documentar la 1363, aflată pe drumul naţional Petroşani – Haţeg. De aici pleacă un drum auto nemodernizat spre Râu de Mori şi mai departe la Râuşor, loc de practicare a schiului.
Sarmisegetuza (555 m), comună aflată pe drumul Haţeg – Caransebeş, la 4 km de Clopotiva. Aici se află ruinele oraşului Ulpia Traiana Sarmisegetuza şi un han turistic.
Ohaba de sub Piatră (400 m altitudine), situată pe Valea Streiului, la confluenţa cu Pârâul Sălaşul. De aici pleacă drumul şi marcajul spre cabanele Cascada (Cârnic), Pietrele, Genţiana.
Nucşoara (600-700 m), comună mare pe Valea Nucşoara, poarta principală de intrare în Retezat. În drumul spre munte putem vizita bisericile monument de arhitectură şi ruinele unei cetăţi (secolele XIV – XV) aflată în satul Mălăieşti.
Pui (415 m altitudine), comună mare situată pe drumul Petroşani – Haţeg. De aici se poate urca spre cabana Baleia, trecând prin satele Râu Bărbat şi Hobiţa (550 m).
Petroşani (650 m), municipiu din depresiunea omonimă, punct de plecare spre Lupeni, Uricani şi Câmpu lui Neag, de unde poteci marcate sau nemarcate ajung în Retezatul Mare sau în Munţii Tulişa (partea sedimentară a Retezatului).
LOCURI DE ADĂPOST
Cabana Pietrele, 1480 m altitudine, pe Valea Stânişoara, în pădure de conifere. Două corpuri de clădire şi căsuţe de lemn. 150 locuri. Apă de izvor, lumină electrică de la generator. Bufet. Loc de campare. Canton silvic.
Cabana Genţiana (1670 m), 30-70 locuri, pe Valea Pietrele. Apă de izvor. Nu are curent electric. Oferă doar ceaiuri turiştilor obosiţi.
Cabana Cascada (980 m), situată în zona Cârnic, 35 locuri. Oferă masă. Apă curentă, curent electric. Pot fi lăsate în siguranţă autoturismele celor care suie câteva zile în munte.
Cabana Gura Zlata (775 m), recent modernizată. Are şi căsuţe de lemn. Apă curentă, lumină, restaurant. Loc de campare. Situată pe o terasă, deasupra Râului Mare.
Cabana Buta (1580 m), aflată aproape de limita pădurii. Refăcută după incendiul din anii trecuţi. Bufet, apă de izvor. Nu are curent electric.
Cabana Baleia (1410 m), situată în marginea poienii omonime. Bufet, apă de izvor. Nu are curent electric. Loc de campare. Tot în poiană se află un canton silvic modernizat.
Ministaţiunea Râuşor (1200 m). Hotel cu 30 locuri, restaurant. Pârtie de schi, teleschi.
Popasul Narciselor (localitatea Sălaşul de Sus), pe drumul spre Cârnic.
Cabana Câmpu lui Neag, din localitatea omonimă, aparţinând de Centrala Huilei Petroşani.
Casa de vânătoare Câmpuşel (pe Valea Jiului de Vest), accesibilă dinspre Câmpu lui Neag.
Cabana Cheile Butei (900 m), cu confort turistic ridicat. Restaurant, cazare civilizată, apă curentă, lumină, piscină. 28 locuri.
Cu aprobare, pot fi folosite cantoanele silvice, casele de vânătoare, casele Academiei de la Gura Zlata, taberele de copii de la Brăduleţ. Se poate cere adăpost în colonia Tomeasa.
LOCURI DE CAMPARE
Poiana Pelegii, cabana Pietrele, Râuşor, cabana Buta, Câmpuşel, Poiana stânei din Râu, Lacul Bucura, Lacul Zănoaga, cabana Gura Zlata, Poiana Baleia, zona fostei cabane Rotunda, Lunca Berhina, poieni, circuri glaciare, lărgiri de vale, fâneţe etc.
Numai în cazuri dificile se poate solicita ajutor la Casa laborator Gemenele din cadrul Rezervaţiei ştiinţifice.
Stânele pot fi refugiu temporar şi suficient pentru a ieşi din situaţii limită.
Iarna, majoritatea traseelor din masiv nu se recomandă a fi parcurse fără echipament şi experienţă adecvate. Drumurile spre cabane sau din imediata lor apropiere pot fi abordate de turiştii obişnuiţi care dispun de echipament potrivit şi respectă regulile ascensiunilor de iarnă.
OBIECTIVE TURISTICE în direcția Hațeg – Silvaș – Hunedoara – Deva
Casa Geoparcului și expoziția ”Balauri, dragoni, dinozauri”
Casa Geoparcului
Este locul pe care îl recomandăm ca punct de plecare în Geoparc și în parcurgerea Drumului prin Vremi.
Situată în orașul Hațeg, pe str. Libertății, nr. 9A, Casa Geoparcului adăpostește sediul Geoparcului Internațional UNESCO – Universitatea din București, dar și expoziția permanentă ”Balauri, Dragoni, Dinozauri”. Conceptul valorifică legendele balaurilor, mitul dragonilor și fascinația pentru dinozauri. Vedeta expoziției este Balaur bondoc , o specie de dinozaur ce a trăit acum cca 70 de milioane de ani pe fosta Insulă a Hațegului. Și cât de multe povești are de împărtășit cu vizitatorii! De la cum a fost descoperit de o echipă de patru paleontologi români și străini, la modul în care a primit o formă și un chip mulțumită talentaților paleoartiștilor canadieni Brian Cooley și Mary Ann Wilson. Cei doi canadieni sunt cei care l-au recreat și pe Zalmoxes robustus, un alt dinozaur care a locuit pe fosta Insulă a Hațegului și care îi ține companie Balaurului Bondoc în expoziția de la Casa Geoparcului.
Tot aici găsiți roci, minerale și fosile, precum un cuib cu ouă de dinozaur autentic, din Cretacicul superior.
Sursa informațiilor:
http://www.hateggeoparc.ro/
Rezervația de zimbri Slivuț-Hațeg
Știați că unul dintre simbolurile Țării Hațegului este zimbrul? În rezervația naturală din Pădurea Slivuț-Hațeg trăiește un grup de zimbri europeni, urmași ai celor două exemplare aduse din Polonia în urmă cu 61 de ani. Zimbrul este cel mai solid mamifer ierbivor terestru care trăiește în Europa. În ciuda aspectului amenințător, această specie este una vulnerabilă, aflându-se pe lista animalelor în pericol.
Istoria lor este una tristă, dat fiind faptul că ultimii zimbri din lume care trăiau în sălbăticie au fost uciși de braconieri după Primul Război Mondial. În Transilvania, situația lor a fost mult mai tragică, zimbrii liberi dispărând încă din 1790. În zilele noastre, un număr destul de restrâns de indivizi trăiesc în diferite zone protejate din lume. Prima pereche de zimbri re-introduși în România a fost cea de la Hațeg. De atunci, toți puii care s-au născut în țara noastră au fost botezați cu nume care încep cu litera „R” (de la România), păstrând o veche tradiție nescrisă. O parte însemnată dintre zimbrii născuţi la Haţeg au luat drumul altor zone din România (Vânători – Neamţ, Bucşani – Dâmboviţa şi Trivale – Piteşti), unde s-au constituit rezervaţii asemănătoare. Suprafaţa împrejmuită a rezervației este de 5 ha, dintre care 1,5 ha în partea de la intrarea în rezervaţie este destinată pentru hrănire şi observare (vizitare), iar restul de 3,5 ha sunt împădurite, asigurând astfel o zonă de odihnă a zimbrilor.
Observând aceste animale masive, ce impun frică prin înfățișarea lor, ne tulburăm la gândul forței distrugătoare a omului asupra naturii și, totodată, ne lăsăm însuflețiți de fiorul cald al speranței că umanitatea își păstrează încă puterea vindecătoare și compasiunea pentru celelalte ființe vii.
Ajungem la această rezervație direct din DN 66 dacă, venind dinspre Deva, urcăm dealul Hațegului și virăm la dreapta pe drumul făcut prin pădure tocmai pentru aceasta. Nu avem cum să ratăm intersecția, ea fiind foarte bine semnalizată prin panoul mare de deasupra drumului care ne spune că am intrat în rezervație.
ADRESA:
DJ660, Hațeg 335500, Județul Hunedoara
CONTACT:
+40 254 770 273, +40 765 300 781, contact@hateg-turism.ro
Informații preluate din: https://www.discoverhunedoara.com/zimbri
Barryland - (Gânțaga - com.Bretea Română)
Berryland este un complex recreativ situat in comuna Bretea Romana, din judetul Hunedoara care s-a nascut din dorinta de oferi un spatiu pentru distractie, relaxare si aventura pentru iubitorii de natura si de fructe de padure cu gust autentic romanesc, fiind o poveste semnata de Continental Berries.
Mai multe detalii:
https://berryland.ro/
Mănăstirea Prislop
Mănăstirea Prislop
Mănăstirea Prislop (Silvaşu de Sus, oraş Haţeg) este un aşezământ monahal întemeiat la începutul secolului al XV-lea de Sf. Nicodim de la Tismana, care a copiat aici, în anii 1405-1406, un Tetraevangheliar slavon. Biserica-monument istoric a chinoviei, cu hramurile „Sf. Evanghelist Ioan” şi „Înălţarea Sf. Cruci”, a fost rectitorită şi pictată în anul 1564 pe cheltuiala domniţei Zamfira, fiica domnului Moise al Ţării Româneşti; este un edificiu de plan triconc, cu o turlă centrală elevată deasupra navei. În perioada medievală, la Prislop a rezidat cel puţin un arhipăstor ardelean (Ioan II de la Peşteana); alţi ierarhi doar au provenit din obştea mănăstirii, precum mitropoliţii Ghenadie I şi Ioan III, respectiv episcopul Teofil al Vadului.
Înstrăinată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, chinovia a revenit Bisericii Răsăritene în preajma anului 1744, fiind incendiată în 1762 din ordinul generalului austriac Adolf von Buccow şi trecută apoi din nou sub jurisdicţia Diecezei unite a Blajului (până în 1948). Fragmentele de pictură murală păstrate datează din anul 1759, fiind executate de preotul Simeon Zugravul din Piteşti. Părăsită după 1800, a fost reactivată la începutul secolului al XX-lea, transformându-se, treptat, într-un cunoscut loc de pelerinaj.
În incinta mănăstirii se păstrează peştera în care s-a nevoit duhovniceşte Sf. Ioan de la Prislop în jurul anului 1500, precum şi mormântul marelui duhovnic ardelean Arsenie Boca, supranumit în popor „Sfântul Ardealului”. Mormântul a devenit unul dintre cele mai căutate locuri de pelerinaj pentru creștinii ortodocși din România, fiind căutat de sute de mii de pelerini, în orice anotimp.
Sursa informațiilor:
https://www.discoverhunedoara.com/
Castelul Corvinilor din Hunedoara
Castelul CORVINESTILOR – HUNEDOARA
Ridicat in secolul al XIV-lea, pe locul unei vechi intarituri, pe o stânca la picioarele careia curge pârâul Zlasti, castelul este o constructie mareata, cu acoperisuri inalte si divers colorate, cu turnuri si turnulete, ferestre si balcoane impodobite cu dantelara pietrei cioplite.Fiind una dintre cele mai mari si vestite proprietati ale lui Iancu de Hunedoara, castelul cunoaste in timpul acestuia insemnate transformari. El devine astfel o somptuoasa locuinta, nu numai un punct strategic intarit. Cu trecerea anilor, diversii stapâni ai castelului i-au modificat infatisarea, imbogatindu-l cu turnuri, sali si camere de onoare. Galeria si donjonul – ultimul turn de aparare (turnul „Ne boisa” = Nu te teme), ramase neschimbate de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, precum si Turnul Capistrano (dupa numele unui vestit calugar de la curtea castelului) reprezinta câteva dintre cele mai semnificative parti ale constructiei. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare incapere de receptii), Turnul buzduganelor si Bastionul alb care servea drept depozit de bucate, Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereti (printre ele se gasesc si portretele domnilor Matei Basarab din Tara Româneasca si Vasile Lupu din Moldova). In aripa castelului numita Matia se mai desluseste destul de vag, o pictura referitoare la legenda cu corbul de la care se zice ca isi trag numele urmasii lui Iancu de Hunedoara (Corvini).In curtea castelului, alaturi de capela zidita tot in timpul lui Iancu de Hunedoara, se afla o fântâna adânca de 30 de metri. Dupa legenda, aceasta fântâna ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, carora li s-a promis libertatea daca vor ajunge la stratul de apa. Dar dupa 15 ani de truda, când au terminat fântâna, stapânii nu s-au tinut de cuvânt. Se spunea ca inscriptia de pe zidul fântânii inseamna „Apa aveti, dar suflet, nu”. In realitate, continutul descifrat de specialisti este „Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de lânga biserica”.Castelul a fost restaurat si transformat in muzeu.
Cetatea Devei
Cetatea DEVA
Cetatea Deva are o datare sigura: anul 1269. Urme mai vechi descoperite in acest loc duc insa firul vietuirii pana in zorii istoriei umane, apoi in perioada statului dac si stapanirii romane. In timpul feudalismului, viata cetatii era legata de numeroasele si grelele munci pe care taranii iobagi trebuiau sa le faca: pastrarea si apararea zidurilor cetatii, saparea santurilor, taierea lemnelor si a hatisurilor s.a. Aceste impovaratoare obligatii au facut ca cetatea sa devina, in decursul veacurilor, tinta multor rascoale. In anul 1784, in timpul rascoalei conduse de Horia, Closca si Crisan, stapanii cetatii au opus rezistenta atacurilor iobagilor si minerilor din Muntii Apuseni. Neinarmati si lipsiti de o buna organizare, rasculatii nu au reusit sa cucereasca cetatea asediata. Siliti sa se retraga, ei au lasat in mana nobililor 86 de prizonieri, carora li s-au taiat capetele, iar trupurile le-au fost aruncate intr-o groapa comuna, in spatele cetatii.
Stapanii Devei au intampinat cu ostilitate si pe Mihai Viteazul, cand acesta se indrepta in 1600 spre Praga, in speranta de a gasi la curtea imparatului Rudolf ajutor impotriva Imperiului Otoman: „…din cetatea Devei indreptara tunurile asupra mea si inecara in Mures mai mult dintre ai mei”.
Zidurile cetatii au inchis intre ele si pe multi luptatori pentru dreptatea si libertatea poporului, iar in timpul revolutiei de la 1848 aici s-au dat crancene batalii intre trupele revolutionare maghiare si armata tarista, venita sa inabuse revolutia:
„Crunt bubuit-a tunul
Spre Deva, patru zile,
Pamantu-ntreg si zarea
De sange erau pline!…
Tot ce onoarea cere
Sa facem, am facut…
Sa-nvingem pe dusmanu-nzecit
Nu am putut.”
(Alexandru Petofi) O explozie produsa in 1849 in magazia cu praf de pusca a aruncat in aer zidurile cetatii, prefacand totul intr-un morman cu pietre.
Trecand printre ruinele vechilor porti, prin hrubele slab luminate, gandul ne poarta spre vremurile cand probabil aici isi gaseau adapost haiducii. Aceleasi ruine, incarcate de mister si legenda, au zamislit multe povesti, rod al fanteziei populare. Una dintre acestea arata ca cetatea a fost zidita de zane cu parul de aur, fetele unor uriasi, care certandu-se intre ele au distrus-o. O alta legenda atribuie inaltarea zidurilor harniciei unor pitici.
Cetatea este pitoresc asezata pe dealul la poalele caruia se intinde orasul modern, imbracat in haina colorata a noilor constructii. Trecand pe aceste meleaguri, la mijlocul secolului trecut, calatorul englez Paget, incantat de privelistea ce se desfasoara de la inaltimea cetatii, a marturisit ca: „Putine locuri, prin cate tari am umblat, prezinta o panorama mai frumoasa decat aceea a Vaii Muresului.”
Sub dealul cetatii se afla palatul Magna Curia (azi sediul Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane), construit in sec. XVI, de plan dreptunghiular usor alungit, prevazut la coturi cu cate un decros cu aspect de bastion. Transformat de Gabriel Bethlen in 1621, Magna Curia a dobandit o infatisare prevalent baroca in sec. XVIII, cand i se adauga o scara monumentala dispre parc si un balcon polilobat.
I Giardini di Zoe
I Giardini di Zoe este proiectul de suflet al proprietarului, dl. Giovanni Salvatelli, un italian din zona Ancona, regiunea Marche.
Amenajarea acestor grădini de basm a început în anul 2003, dl. Salvatelli susține că acest loc l-a atras de la prima vizită, deoarece are un spirit pozitiv. Grădina poartă numele nepoatei sale Zoe, dar ar putea reprezenta prototipul femeii ideale, deoarece în grădină găsești echilibru.
Proiectul a fost conceput după planuri proprii, pe care le-a dezvoltat fără niciun ajutor specializat. Partea aproape gata se întinde 3,5 hectare și este într-o continuă dezvoltare, proprietarul a început să amenajeze o parte de teren pentru nepotul său, Achille, concretizată într-un labirint din Carpinus betulus și o grădină de ierburi și flori.
Din anul 2018, I Giardini di Zoe a devenit obiectiv turistic, reușind să își câștige popularitatea prin îmbinarea armonioasă a plantelor cu obiectele decorative aduse din Italia (vase, coloane și fatani din materiale naturale cum ar fi travertinul și piatra vulcanică numită Peperino, sau obiectele din fontă care au fost cumpărate din anticariate și recondiționate ).
Mai multe detalii și program de vizitare pe https://igiardinidizoe.ro/
Sarmizegetusa Regia
Sarmizegetusa Regia
In partea de sud-vest a depresiunii Hateg, se afla ruinele cetati capitalei Daciei Romane, numita si Ulpia Traiana Sarmisegetusa, fondata de guvernatorul Terentius Scaurianus între anii 108 – 110. Timp de doua secole acesta a fost centrul politico-administrativ al provinciei Dacia.
Sediile guvernatorului, al administratiei, al aparatului fiscal, al centrelor militar, economic si religios isi aveau locul dupa zidurile cetatii. În timpul domniei împaratului Hadrian (117-138), Sarmizegetusa a fost denumita Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, iar mai apoi, în perioada 222-235 i s-a adaugat epitetul de metropolis.Ulpia Traiana
Distanțele sunt măsurate pe șosea pornind din orașul Hațeg. Pentru cei care pornesc din Peșteana (de la Pensiunea Dumbrava minunată), trebuie să adăugați 13km
